Poziţia de femeie din zilele trecute este vagă. Poate că majoritatea ar fi spus că poziţia ei era pur şi simplu de a avea grijă de bărbat când acesta venea de la război/breaslă/vânat, însă alţii ar putea spune şi faptul că femeia nu era altceva decât poziţia cea mai de preţ a bărbatului.
Cum altfel s-ar putea pune problemă, având în vedere faptul că sexul feminin este cel care apare cel mai slăvit în artă? Sunt poate artiştii singurii care au o imagine superbă asupra femeii şi semnificaţia ei în societate? Sau pur şi simplu merg pe liniile lucrurilor care le plac, şi înfrumuseţează ceea ce ei deja consideră frumos?
Întrebări există multe, şi chiar dacă apăr şi răspunsuri, apăr şi excepţii de la reguli enunţate. Picasso a fost una dintre persoanele care au făcut exact inversul faţă de ce au încercat să facă majoritatea artiştilor - în loc să arate femeia în poziţia ei cea mai avantajoasă din punctul de vedere artistic, a impus un punct de vedere pe care nu mulţi dintre noi l-ar vedea că frumos. Cubismul sau a dus frumuseţea femeii la extreme caricaturale în care până şi simplele sprâncene arată grotesc.
Se ştie totuşi că excepţia întăreşte regulă, aşa că de ce nu se poate spune pur şi simplu că dacă nu există sexul feminin, nu ar fi existat ideea de estetic din punctul de vedere al unui lucru la care ai dori să te uiţi? Toate inspiraţiile artistice sunt luate cel puţin parţial din idei reale, din natură, din observaţii, deci şi din sexul feminin. O linie mlădioasă este plăcută la ochi, cu atât mai mult cu cât accentuează o idee.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu