Raport referitor la ''Feminism''

Raport Asupra Blogului Legat de Feminism

Feminismul a luat amploare relativ recent, totuşi inegalitatea la care au fost supuse femeile are o istorie mult mai îndelungată. Unul dintre motivele principale pentru care femeia nu a ieşit din rând că să lupte pentru idealurile egalităţii este, desigur, religia.

Din această cauza am pornit în blog cu ideea frumuseţii femeii, şi al faptului că, indiferent de cuvântul lui Dumnezeu, bărbaţii au idealizat femeia din pricină calităţii acesteia, aşa cum şi bărbatul a fost €œlaudat” pentru abilităţile sale, în general fizice. În felul acesta, chiar dacă femeia nu ocupă un loc egal cu cel al bărbatului, ea îşi are locul lângă bărbat că o parte necesară care îl întregeşte - o poziţie de importantă extremă.

Există la această medalie totuşi şi un revers - misoginismul care, după părerea mea, este motivul principal al apariţiei feminismului. Este un simplu răspuns cu o monedă aproximativ la fel.

Totuşi cât timp biserică a ţinut întregi continente sub aceleaşi reguli de aur clar ranforsate de inchiziţie, femeia nu a avut puterea nici politică, nici morală, să iasă în faţă. Excepţia care confirmă regulă, Ioana Da€™Arc, a fost arsă pe rug la vârstă de 19 ani pentru faptul că a ieşit în evidenţa.

Alt drept pentru care luptă feminismul, sau cel puţin o parte din activişti, este destul de controversat - avortul. Deoarece se pot ridica foarte multe întrebări cu privire la corectitudinea practicii şi dreptul pe care doreşte să şi-l asume femeia care face avort, în articol nu s-au ridicat decât semne de întrebare.

Ultimele două articole se pot întrepătrunde, amândouă tratând aceleaşi subiecte - cele a egalităţii femeii cu bărbatul şi implicaţiile pe care le-ar avea, şi prin imaginea pe care o imprima în mass-media şi mediul artistic, şi prin modul de viaţă al femeii.

BIBLIOGRAFIE:
http://www.jesus-is-savior.com/Evils%20in%20America/Feminism/feminism_is_evil.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Joan_of_Arc

Feminism sau feminitate?

În genere, imaginea feministei este una relativ clară de femeie puternică, preferabil fără familie, cu o carieră bine întemeiată şi care preferă să se îmbrace formal, la costum, pentru a se conformă regulilor firmei de renume în care probabil lucrează.

Această femeie, desigur, nu este o imagine globală, doar una personală. Există cazuri şi cazuri în care feministele sunt femei sărace, cu familie extinsă, dar cu un soţ violent, şi marea majoritatea este probabil altfel, dar şi excepţiile confirmă regulă. În orice caz, feministă, în căutarea egalităţii cu sexul masculin, devine din ce în ce mai masculină. Unele dintre acestea sunt lesbiene - dacă de la feminism au devenit lesbiene sau de la sexualitate au devenit feministe, depinde de ele, totuşi atunci când tinzi să doreşti egalitate, pierzi din diversitate.

În felul acesta feminismul cerând drepturile egale pe care le au oricum în ţările civilizate, caută să devină mai mult că ceea ce nu sunt, fără să îşi păstreze exact ce le face pe ele diferite. Nu consider că este o direcţie normală.

Egalitate

Unul dintre lucrurile pentru care militează feminismul este egalitatea cu mulţimea masculină. Un motiv bun, probabil, indiferent dacă există considerende fizice şi psihice care să diferenţieze cele două sexe relativ mult. Poate că în această căutare a egalităţii, unele femei pot să pâră că se chinuie prea mult să ajungă la pragul de egalitate cu bărbatul - evidenţiind astfel faptul că se cred inerent inferioare.

Nu ar fi mai bine că în loc de un film precum GI Jill, în care este arătată o femeie care dorind să se supună la acelaşi antrenament destinat bărbaţilor, să fie un film în care o armată este armată unde se arată o armată diversificată din punct de vedere sexual? În care femeile să lupte piept la piept cu bărbaţii într-un război total? Desigur că nu ar fi chiar realistic, dar nici prezentarea fictivă a filmului nu a adus multe în privinţă această, având în vedere faptul că personajul principal aduce a o amazoană din mitologia clasică, mai mult decât o luptătoare pentru drepturi egale.

Pe de altă parte, filmul aduce intrigi interesante privind războiul - tradiţional, bărbaţii erau pe front, femeile lucrau în spatele frontului că suport de orice fel. Faptul că personajul principal al fimului doreşte să îşi schimbe locul pentru unul mai periculos de dragul egalităţii este un gest cel puţin nobil, dacă nu stupid.

Indiferent de circumstanţele în care a fost creat filmul sau în care a fost scris scenariul, adevărul este că activismul de orice fel tinde să evidenţieze în mod disproporţionat motivele în care se crede pentru a pune într-o lumina pozitivă ideologia. De multe ori, acest lucru este dus la extrem.

Controverse

Avortul este un subiect pe care este greu să îl discuţi fără să ridici multiple controverse, însă voi încerca. În principal sunt opinii, dar doresc şi să provoc la discuţie.

Acţiunea de a avorta este practic pierderea voită a unei sarcini - în unele limbaje, asta înseamnă uciderea unui copil înainte să se nască. Fiecare grup, militant pentru sau împotrivă avortului, au propriile concesii asupra motivului pentru care un avort ar trebui sau nu ar trebui făcut. Feminismul are motive simple - dacă femeia simte că doreşte să facă avort, este liberă (chiar încurajată) să o facă. În SUA, prin lege, femeia poate să avorteze fără ştirea partenerului de viaţă - rezultat al acţiunilor feministe din regiune.

Dacă o luăm totuşi din alt punct de vedere, burtă unei mame are o rată a mortalităţii mai mare decât orice altă locaţie, asta dacă punem în vedere faptul că un copil nenăscut este totuşi o "persoană". Nu înţeleg de ce un embrion nu este considerat om până la naştere de către anumite persoane, dar discuţia asta va rămâne pentru altă data. Un embrion poate că nu este copil sau adult încă - dar pentru că are potenţialul să devină unul, eu zic că decizia de a luă un avort ar trebui să aibe cu şine mai multe consecinţe decât pierderea unei sarcini.

Există unele variante în care o sarcină ar putea fi pierdută voit - extreme totuşi. Una ar fi dacă victimă unui viol are o sarcină nevoită. Aici un avort cred că s-ar putea avea fără consecinţe morale.

Femeia in religie

Toată lumea ştie că pozita femeii moderne este total diferită faţă de cea creştină proclamată prin cuvântul lui Dumnezeu. În cele mai multe cazuri, acţiunile pe care le face o femeie din ziua de astăzi este împotrivă a ceea ce este scris în Biblie.

În acest fel, feminismul este împotrivă adevărului religios din Sfântă Scriptură. Este ciudat, având în vedere faptul că majoritar, mişcarea feministă este creştină - foarte multe dintre acestea vor să iasă din atribuţiile date prin ceea ce este scris. Începutul ideii că femeia este inferioară sau cel puţin creaţă pentru bărbat provine chiar de la Geneza, când Eva a fost creaţă de către Dumnezeu dintr-o coastă a lui Adam chiar pentru că el, primul om, să nu se simtă singur, înconjurat de toate animalele şi natură primordială.

Dacă acest argument nu ar fi destul, diavolul nu l-a convins pe Adam să meargă pe lângă regulă de aur din eden, ci pe Eva, care l-a convins şi pe Adam să o facă. Desigur acest păcat primordial poate să nu însemne nimic, şi chiar dacă toţi ne tragem din Adam şi Eva, asta nu înseamnă că fiecare femeie este Eva sau fiecare bărbat este Adam - dar Biblia nu se opreşte aici.

În fine, chiar dacă sunt foarte multe argumente de adăugat, această discuţie va rămâne pentru altă data. Ideea rămâne că feminimul, prin definiţie, este împotrivă cuvântului lui Dumnezeu, deşi această pare să fie direcţia generală în care ne îndreptăm oricum.

Feminismul, necesar?

Evident că mişcarea feministă are un motiv să existe. Drepturile femeilor, nici acum, după atât activism, nu sunt egale cu cele ale bărbaţilor. Totuşi acest lucru nu arată faptul că toată energia acestui activism se putea folosi în alt scop? Poate că modernismul în direcţia căruia progresăm are un loc bine plasat pentru femeie în societate.

În felul acesta, activismul feministelor nu a făcut altceva decât să accelereze un proces care era deja setat să se întâmple. În alte cazuri activismul a apărut din simplul motiv că bărbaţii se văd că superiori din motive diverse - acest misoginism în general nu este tolerat de femei, în special când se găseşte la persoane cu greutate politică.

Însă deşi există un grup de femei care luptă pentru drepturile lor şi vor să adopte poziţii importante în societate (care şi reuşesc), acesta este foarte restrâns, majoritatea lor preferând să se complacă în situaţia în care se găsesc şi să rămână la stadiul de "am nevoie de un bărbat că să trăiesc". O mentalitate învechită - modernizată doar de numărul foarte mare de divorţuri care inevitabil apăr în căsătoriile bazate pe nevoie în loc de motive mai de bază.

În fine, feminismul îşi are locul în societate, dar după opinia mea cel extrem, în care femeile militează pur şi simplu împotrivă societăţii şi nu fac nimic să îşi îmbunătăţească poziţia nu este tocmai corect. Muncă şi ambiţia intotdeuna au adus şi vor aduce mai mult decât plânsul la autorităţi.

Femeia artistica

Poziţia de femeie din zilele trecute este vagă. Poate că majoritatea ar fi spus că poziţia ei era pur şi simplu de a avea grijă de bărbat când acesta venea de la război/breaslă/vânat, însă alţii ar putea spune şi faptul că femeia nu era altceva decât poziţia cea mai de preţ a bărbatului.

Cum altfel s-ar putea pune problemă, având în vedere faptul că sexul feminin este cel care apare cel mai slăvit în artă? Sunt poate artiştii singurii care au o imagine superbă asupra femeii şi semnificaţia ei în societate? Sau pur şi simplu merg pe liniile lucrurilor care le plac, şi înfrumuseţează ceea ce ei deja consideră frumos?

Întrebări există multe, şi chiar dacă apăr şi răspunsuri, apăr şi excepţii de la reguli enunţate. Picasso a fost una dintre persoanele care au făcut exact inversul faţă de ce au încercat să facă majoritatea artiştilor - în loc să arate femeia în poziţia ei cea mai avantajoasă din punctul de vedere artistic, a impus un punct de vedere pe care nu mulţi dintre noi l-ar vedea că frumos. Cubismul sau a dus frumuseţea femeii la extreme caricaturale în care până şi simplele sprâncene arată grotesc.

Se ştie totuşi că excepţia întăreşte regulă, aşa că de ce nu se poate spune pur şi simplu că dacă nu există sexul feminin, nu ar fi existat ideea de estetic din punctul de vedere al unui lucru la care ai dori să te uiţi? Toate inspiraţiile artistice sunt luate cel puţin parţial din idei reale, din natură, din observaţii, deci şi din sexul feminin. O linie mlădioasă este plăcută la ochi, cu atât mai mult cu cât accentuează o idee.